Accidentul vascular cerebral, cunoscut mai frecvent sub denumirea abreviată de AVC, sau atac cerebral, apare atunci când alimentarea cu sânge a unei părți din creier este întreruptă sau redusă, privând țesutul cerebral de oxigen și nutrienți. În câteva minute, celulele creierului încep să moară.

Scleroza multiplă reprezinta o afectiune inflamatorie de tip autoimun a sistemului nervos central reprezentat de către măduva spinarii și cortexul cerebral, care poate determina apariția dizabilității motorii permanente prin deteriorarea filetelor nervoase aferente diferitelor grupe musculare.

Boala Parkinson: este o afecțiune neurologică, idiopatică, degenerativă. Aceasta se manifestă prin bradikinezie (mișcări lente, cu amplitudine redusă), tremor, hipertonie (rigiditate musculară), dificultăți în realizarea anumitor activități fizice, precum mersul sau menținerea echilibrului.

Paralizia cerebrala: este cauzată de dezvoltarea anormală sau vătămarea părților din creier ce controlează mișcarea, echilibrul și postura. Cel mai des, problemele apar în timpul sarcinii; totuși, de asemenea, acestea ar putea apărea în timpul nașterii sau la scurt timp după aceasta. Adesea, cauza este necunoscută.

Paralizia cerebrala: este cauzată de dezvoltarea anormală sau vătămarea părților din creier ce controlează mișcarea, echilibrul și postura. Cel mai des, problemele apar în timpul sarcinii; totuși, de asemenea, acestea ar putea apărea în timpul nașterii sau la scurt timp după aceasta. Adesea, cauza este necunoscută.

Torticolis, plagiocefalie, picior tal valg, picior plat, hallux valgus, picior var equin, deformări ale coloanei vertebrale (scolioză, cifoză, lordoză), după traumatisme ale aparatului locomotor (luxații, entorse, fracturi), paralizia cerebrală, tulburarile de întârziere în coordonare, sindromul Down, întarzierea în dezvoltarea motrice, hipotonia, durerile articulare, distrofia musculară, afecțiunile neurologice (hemipareze, parapareze).

În funcție de situație, kinetoterapeutul poate propune programe de recuperare, astfel încat situația să se remedieze sau gravitatea problemei să se diminueze.

Proteză de șold, proteză de genunchi, ligament încrucișat anterior, proteză de umăr.

Recuperarea postoperatorie pentru intervențiile chirurgicale de proteză de șold, proteză de genunchi, proteză de umăr și reconstrucția ligamentului încrucișat anterior este esențială pentru restabilirea funcției și îmbunătățirea calității vieții pacienților. Procesul de reabilitare implică exerciții personalizate pentru întărirea și flexibilitatea mușchilor, îmbunătățirea amplitudinii mișcărilor și restabilirea coordonării și echilibrului. În cazul protezelor de șold și genunchi, kinetoterapia vizează restabilirea mobilității și reducerea durerii postoperatorii, facilitând revenirea la activitățile zilnice și prevenirea complicațiilor. 

Recuperarea după reconstrucția ligamentului încrucișat anterior se concentrează pe stabilitatea genunchiului și refacerea funcției sportive. Pentru proteza de umăr, programul de reabilitare urmărește restabilirea forței și a funcției articulare, permițând pacienților să-și recapete capacitatea de a efectua mișcări complexe ale brațului. În toate cazurile, colaborarea strânsă cu un kinetoterapeut și respectarea unui plan de recuperare structurat sunt cruciale pentru succesul pe termen lung.

Recuperarea post-fractură este un proces crucial pentru restabilirea funcționalității și mobilității zonei afectate, implicând o combinație de kinetoterapie, exerciții de întărire și tehnici de mobilizare. Inițial, se urmărește reducerea durerii și a inflamației, urmată de restabilirea mișcării și forței musculare. 

Mobilizarea timpurie, atunci când este posibilă, ajută la prevenirea rigidității articulare și a atrofiei musculare. Exercițiile de întărire și reeducare musculară sunt esențiale pentru restabilirea forței și a stabilității articulațiilor afectate. În plus, exercițiile de echilibru și coordonare sunt integrate pentru a asigura o recuperare completă și pentru a preveni viitoarele accidentări. 

Pe măsură ce pacienții progresează, activitățile funcționale și antrenamentele specifice activităților zilnice sunt introduse pentru a facilita o revenire completă la viața obișnuită. Colaborarea cu un kinetoterapeut și urmarea unui program de recuperare bine structurat sunt esențiale pentru a asigura o vindecare optimă și pentru a restabili capacitatea funcțională completă a pacientului.

Durata de recuperare post fractură va varia în funcție de osul asupra căruia s-a produs fractura, amploarea acesteia și vârsta pacientului. Un termen orientativ este între una și patru luni.

Tendinita reprezinta inflamatia unui tendon, țesut fibros care realizeaza inserția mușchilor la nivel osos. Tendoanele sunt alcătuite din fibre de colagen care le conferă rezistența și flexibilitate crescută, însa nu dispun de aceeasi elasticitate specifica musculaturii, fapt care determină dezinserția de pe os și ruperea acestora la aplicarea bruscă a unor forțe mecanice de intensitate crescută.

Cunoscută și sub denumirea de osteoartrită a genunchiului, este o afecțiune degenerativă care afectează cartilajul articular al genunchiului, provocând durere, rigiditate și reducerea funcționalității. Kinetoterapeutul dezvoltă și implementeză un plan de tratament personalizat care să răspundă nevoilor specifice ale fiecărui pacient, contribuind astfel la gestionarea eficientă a simptomelor și prevenirea progresiei afecțiunii.

Este o boală destul de frecventă, diagnosticată în principal la pacienții din grupul de vârsta mijlocie și bătrânii, ca o patologie degenerativ-distrofica a articulației șoldului. Coxartroza, ale cărei simptome în stadiile tardive ale cursului sau se manifesta sub forma atrofiei musculare a zonei afectate, combinate cu o scurtare a membrelor, se dezvolta într-o manieră treptată, pe o perioada de câțiva ani.

Cunoscută și sub numele de osteoartrită spinală, este o afecțiune degenerativă care afectează coloana vertebrală, ducând la uzura discurilor intervertebrale și a articulațiilor fațetelor. Aceasta poate provoca dureri de spate, rigiditate și limitarea mișcărilor. Recuperarea în spondiloză se concentrează pe ameliorarea simptomelor, menținerea mobilității și îmbunătățirea funcționalității printr-o combinație de exerciții terapeutice și tehnici de gestionare a durerii.